Scopul principal al proiectului – atragerea unui numar cat mai mare de persoane in domeniul asigurarilor prin:

1) crearea unui pool cat mai larg de posibili candidati pentru activitatea de asigurari

2) realizarea unei conexiuni bidirectionale cu cei de mai sus astfel incat aceasta sa se poata concretiza in colaborare


Scopuri secundare:

1) culegere informatii despre riscuri

2) cresterea vitezei si calitatii ofertarii si implicit satisfactia clientului

3) cresterea gradului de cuprindere in asigurare

4) cresterea calitatii portofoliilor si implicit a atractivitatii pietei locale in context international

5) imbunatatirea colaborarii cu intermediarii


Cum facem acest lucru?

1) Studentii (in vacante sau in perioadele de practica) participa la un program de colectare informatii despre companiile existente in Romania (de exemplu mama lucreaza la depozitul de materiale constructii din localitatea X, studentul completeaza un profil de risc pe care il pune la dispozitia asiguratorilor – cine este clientul, potential, expunere, protectie risc, solutia curenta de asigurare, istoric, etc.).

2) clientul (firma) care a colaborat primeste un voucher de discount pentru asigurarile incheiate in urmatorul an

3) Studentul este platit (pentru fiecare profil completat si transmis) cu o suma in functie de marimea clientului (magazinul de la colțul strazii este diferit de fabrica de ciment), care poate varia intre 10 RON si 100-1000 RON.

4) Daca in urmatorul an se face o inspectie „reala” la riscul respectiv, studentul primeste un bonus in functie de calitatea profilului completat comparativ cu inspectia. As descuraja complet bonus sau comision pentru vanzare pentru ca ar deturna scopul actiunii.

5) Autoritatile si actorii din piata (ASF, ISF, universitati, asiguratori, brokeri, loss adjusteri, avocati, etc.) urmaresc activitatea studentilor si vad care ar fi potrivit pentru functiunile lor iar dupa o perioada minima le pot propune o colaborare (nu neaparat angajare).


De ce am face acest lucru?

Avantajul major este ca studentii (avand in general o orientare mai putin clara sau chiar posibile aversiuni fata de vanzarea de asigurari) ar lua contact cu lumea asigurarilor intr-o maniera tehnica (nu sunt fortati sa traiasca din vanzari efective, practica care deja limiteaza foarte mult numarul de posibili candidati), care le-ar permite sa porneasca de la o abordare a expunerii la risc (partea tehnica) catre solutia din asigurari (partea de analiza /subscriere) finalizata cu incheierea unei polite (partea de vanzari) – astfel se pot cerne cei cu abilitati tehnice, de analiza si de vanzari (cu posibilitatea de a accesa si zona de solutionare daune, in masura in care combina armonios abilitatile de mai sus).